Casuta Laurei

Alimente terapeutice: ouale de prepelita

2012-02-10T23:07:00.001+02:00

Pe cat sunt de micute, pe atat sunt de harnicute. Ouale de prepelita sunt o adevarata bomba de comori: multe, multe vitamine (A, B1, B2, B12, D3, E),minerale (calciu, fier, zinc, potasiu, sulf, fosfor), un aport proteic de 23% (fata de 17% al oualelor de gaina) si un colesterol de doar 1,4%.

Consumul de oua de prepelita sub forma de cura are foarte multe efecte benefice pentru organismul nostru:
- este un alimet anti-alergic, actionand benefic in reducerea anticorpilor ce duc la reactii alergice.
- revitalizeaza organismul, fiind foarte recomandata o cura la sfarsitul iernii pentru a preveni astenia de primavara. Are un efect benefic in tratarea anemiilor, diabetului, migrenelor.
- regleaza sistemul nervos si imbunatateste memoria.
- imbunatatesc digestia, regleaza aciditatea gastrica, ameliorand cu succes ulcerul gastric si duodenal.
- amelioreaza bolile de ficat si de rinichi;
- efecte favorabile in functionarea inimii, trateaza hipertensiunea arteriala si ateroscleroza.
- stimuleaza cresterea si dezvoltarea armonioasa a copiilor.

Pentru a tine o cura de oua de prepelita, trebuie sa stim cateva reguli generale:
- se consuma crude, dimineata, pe stomacul gol. Daca dintr-un motiv sau altul aceasta forma de a-l cosuma nu e agreata, putem prepara o bautura, amestecand oul cu suc de lamaie sau suc de fructe si miere de albine.
- de obicei se consuma doar galbenusul. Albusul se reomanda a se consuma doar cand facem cura pentru a ne trata de ulcer.
- Daca dorim sa ne tratam de boli digestive, vom lua micul dejun la o jumatate de ora dupa ce am consumat ouale de prepelita. Pentru alte motive, vom astepta doua ore de la consumarea lor pentr a lua un mic dejun cu hrana rece.
- Pe prioada curei, se va renunta la cafea si la alcool, intrucat acestea reduc efectul benefic al tratamentului chiar si la jumatate.

Durata unei cure variaza in functie de varsta:

- pentru copiii ntre 1 si trei ani, cura dureaza 30 de zile, timp in care se vor consuma zilnic cate doua oua.
- pentru copiii intre 4 si 7 ani, cura dureaza 20 de zile, timp in care se administreaza cate trei oua pe zi.
- pentru copiii intre 8 si 10 ani se vor consuma cate trei oua pe zi, timp de 30 de zile.
- pentru copii si adolescenti intre 11 si 15 ani, cura dureaza 32 de zile, in primele patru zile se vor cosuma cate trei oua pe zi, din a cincea pana in a 31 a zi cate patru oua pe zi, in a 31-a zi se consuma trei oua iar in a 32a zi un ou.
- pentru tinerii intre 16 - 18 ani dar si pentru adulti, se recomanda cura de 26 zile, in care se vor consuma oua dupa schema de mai sus doar ca in ziua a 25a se vor consuma trei oua iar in ultima zi, a 26a, se vor consum doar doua.
- doar pentr adulti, se recomanda cura de 50 de zile, in special pentru cei ce sufera de ateroscleroza, TBC, neuroastenie, boli ale ficatului sau rinichilor.

Tocatorul meu cel nou:))))

2012-02-08T23:12:00.001+02:00

Ma uitam eu la emisiunea lui Jamie Oliver si observam ce…misto se dispenseaza de resturi. Avea in masa de tocat o gaura in care varsa toate cele ramase dupa gatit, presupun ca la fundul gaurii era ditamai cosul de gunoi. Si ma gandeam: “Ce fain! Ce practic!” La sfarsitul anului trecut (inainte de Craciun), mi-am gasit si eu tocatorul ideal. Ma plimban la Lidl intre rafturi cand l-am vazut si am slobozit un entuziast: “Uau!” O bucata mare din plastic gros (cred ca e pastic desi nu sunt sigura) si tare, sub zona de tocator, de o parte si de alta are….doua sertarase. Curatam noi frumos legumele si cu o miscare inlaturam resturile cu muchia cutitului direct in sertarul din dreapta. Acela e sertarul pentru resturile alimentare. Tocam noi frumos legumele si zdrang artistic cu muchia cutitului impingem legumele gata de gatit in sertarul din stanga. Si fain frumos, scoatem sertarul din dreapta si varsam continutul la gunoi, scoatem sertarsul din stanga si varsam continutul (spalat bineinteles) in mancarica ce tocmai o preparam.

Ha, nu radeti de pasiunea pe care am facut-o pentru tocatorul meu, loving it. Fie care cu pasiunea lui

P.S. Peste o saptamana sau doua, m-am dus iar sa mai cumpar unul cadou pentru soacra. Dar n-am mai gasit nici unul. Pe bune, alt cadou mai potrivit pentru socra mea greu am gasit.

Supa de oua–Dukan style

2012-02-06T06:30:00.000+02:00

Daaa, supa asta poate parea ciudata, caci este o supa chioara puternic proteica si cu minim de legume. Am subtilizat-o de pe www. dietadukan.ro unde Alexandra_1 (uau, 6 kile intr-o luna) a postat-o cu generozitate. Dar chiar de este o reteta de dieta (chiar restrictiva – faza atac), va asigur ca a fost usoara si gustoasa, daca nu tineti dieta dar vreti s-o incercati, adaugati si niscaiva crutoane de paine (sau si mai simplu, paine prajita taiata patratele) peste care razuiti fin cascaval. O bunatate.

Ne trebuie:

- 3 oua
- un iaurt. Eu am avut Sana (musai 0,1% grasime), cantitatea e variabila, eu am pus destul de mult caci asa imi place.
- o ceapa
- boia
- o frunza de dafin
- o lamaie. Eu am inlocuit-o cu usturoi si a fost minunata.
- obisnuitele sare, piper

Tocam ceapa cat mai marunt si o punem intr-o oala cu putina apa sa dea in fiert.

Adaugam si boia, mai asteptam sa mai fiarba putin dupa care umplem vasul cu apa si lasam sa fiarba pana se inmoaie ceapa.

Cand e aproape gata, adaugam si frunza de dafin, sarea, piperul. Preparam un dres din trei galbenusuri pe care le amestecam intr-un bol cu iaurtul si usturoiul deja pisat in mojar, cu polonic punem cate putin lichid fierbinte din oala in care fierbe ceapa, mestecam, apoi, mai punem un polonic, mai mestecam si turnam totul in ciorba. Asta o facem chiar la sfarsit de tot caci imediat dupa va trebui sa stingem focul.

In reteta originara, ouale se puneau cu totul in ciorba dar eu nu suport ciorba cu zdrente, asa ca am preferat varianta mea dintotdeauna – liezonul.Taiem marunt verdeata – de care va place – tarhon, patrunjel, leustean. Et voila!!!! Ce bine mi-a picat o supica asa calda pe vremea asta .....siberiana. Am baut-o in paharul inalt de shake ca tot era exclusiv lichida.:)))))))))))))))))

Sunt cocheta, tin dieta

2012-02-02T22:17:00.000+02:00

Va spuneam postarea trecuta ca sunt la dieta. De vreo doua saptamani. Am de dat jos vreo 20 de kilute, nu ma mai suport asa.....expandata. Am incercat de vreo doua ori sa tin dieta si inainte dar n-am reusit sa ma mobilizez, asa ca dupa o cercetare mai minutioasa, am gasit dieta Dukan. Da, dieta Riina a fost grozava anii trecuti cand am dat joc cu ea 10 kg dar acum n-am reusit s-o tin dintr-un motiv foarte simplu; in fiecare zi trebuie alt tip de alimente, deci gatit ceva nou, aprovizionarea trebuie sa fie consistenta.....Dieta Dukan se bazeaza pe proteine; are un singur neajuns, nu voi putea tine postul Pastelui, nu ca as fi fost in stare sa-l tin altfel, in ultimii doi ani am fost catastrofa in privinta postitului. Mi-e mai usor s-o tin pe noua dieta pentru ca eu, de felul meu, sunt carnivora si, desi in ultimii ani, mi-am impus o alimentatie diversificata, n-am nici o problema sa ma axez e carne si proteine pentru o vreme. Arovizionarea e mai usoara, pulpe de pui la greu, peste la conserva sau din ala la borcan cu indulcitor (am gasit la Lidl), cand mi-e pofta de dulce, rontai guma cu arome si beau o Cola light - imediat imi amagesc creierul cam am mancat ce stii ce delicatesa. Am tinut sapte zile faza de atac, acum sunt la croaziera, varianta 3 zile legume cu prteine, trei zile proteine. 12 zile si patru kilute disparute.

O sa-mi reiau si postarile pe blogul meu de slabit. Tineti-mi pumnii, conform calculului dr. Dukan, prin iulie, voi fi la greutatea mea de vis. Ramane de vazut cum o voi duce pana atunci doar cu proteine si legume, parca vad ca voi saliva la un mar cu disperare. So, wish me luck!

Pufi–cornulete cu umpluturi dupa dorinta

2012-01-31T00:06:00.001+02:00

Io va spun sincer, am gatit minunatiile astea de cornulete dar n-am gustat deloc. Caci sunt la dieta si ma tin de ea. In schimb pot sa spun ca au avut succes pentru ca s-au papat. Toate. Am avut ceva reclamatii cu privire la umplutura, cica lui iubi nu-I place macul. Asa ca pe viitor am hotarat sa pastram aluatul (care e si foarte usor de facut) si sa schimbam umplutura dupa inspiratiune si cu ce e prin frigider: branza, rahat, marmelada etc etc etc. Reteta o am dintr-un numar mai vechi din Libertatea pentru femei. Soooooo, sa incepem…..

Aluat:

- 500 gr. faina

- 200 ml lapte

- 200 gr. unt

- 2 galbenusuri

- o lingura smantana

- o lingura rom

- un cub drojdie de bere

Incalzim usor laptele si, intr-o cana, il dizolvam cu drojdia si o lingurita de zahar.Mai adaugam si o lingura de faina si se lasa intr-un loc cald, la crescut.

Cernem faina, adaugam coca de drojdie cu lapte la care mai punem si mixam doua galbenusuri, doua linguri de zahar, o lingura de smantana, untul frecat spuma, un praf de sare si o lingura de rom. Mixam bine bine toate laolalta. Acoperim cu un prosop curat si lasam sa dospeasca pana se dubleaza ca volum.

In timpul asta putem pregati umplutura: tura asta am facut reteta originara cu mere si mac: dam doua mere pe razatoare, stropim cu zeama de lamaie si le calim cu doua linguri de zahar intr-o tigaie in care am incins o lingura de unt. Odata calite, se lasa sa se raceasca si se adauga macul si zaharul vanilat.

No, de aici e simplu, intindem aluatul dospite deja a doua oara, il mai framantam o tura si intindem o foaie pe care o taiem im patrate cu laturi cam de vreo 10 cm. Punem pe fiecare patrat cate o lingura de umplutura (de care o fi ea, mac, rahat turcesc, dulceata, branza etc.), rulam si punem in tava pe care deja am uns-o cu ulei (eu personal am preferat foaia de copt).

Daca cuptorul e incins, dureaza cam 15 – 20 de minute sa fie gata.

Pudram cu zahar si ….ne ingrasam ……de bucurie.

Gelatina (aspicul) si prepararea ei–invataturile doamnei Comsa

2012-01-27T23:27:00.001+02:00

imagine preluata de aici

Nu prea sunt o fana a aspicului, motiv pentru care nu ma vad pregatind prea curand asa ceva dar cum never say never, poate ma loveste vreo dileala vreodata sa incerc retetele de aspic si recomandarile doamnei Comsa. Ce ziceti? Vreti aspic galben sau rosu?

“Punem intr’o oala mare 4- 5 kgr. apa, 4 picioare de vitel, 4 picioare de porc, 1 kgr. carne de vaca, 1 sfert kgr. vin alb, tot atata otet si ;e ferbem, insa sa nu uitam sa-I luam spuma de cate ori se face. Dupa ce a fert 2 ceasuri, adaogam: o radacina morcov, una de patrunjel, o ceapa, coaja rasa de la o lamaie, 10 – 15 boabe piper alb (spaniol), tot atata ienibahar, o lingura sare si lasam sa fiarba incet ca un ceas. Cand carnea de vaca este fiarta, o scoatem afara adaugand celor ramase in oala, 3 linguri de zahar ars sa mai fiarba incet ca un ceas, apoi strecuram zeama.

Spalam bine 3 oaua si spargandu-le le punem cu coaje cu tot intr’o cratita mare cu zeama de la 2 lamai si 2 linguri otet de vin, iar peste acestea, punem zeama strecurata tinand-o la un foc iute si batand-o cu sarma de spuma continu pana incepe a fierbe; luam apoi cratita de la foc, o dam la marginea masinei, sa fiarba foarte incet, timp de un sfert de ceas;dupa aceea, strecuram din nou zeama printr’un servet, intr’im castron adanc. O parte din zeama strecurata, o punem intr’un alt castron mai mic si o coloram cu putin sirop de carmaz, dar nu prea inchis. Asezam ambele vase cu zeama, la un loc rece, pana ce zeama din ele se intareste mai tare decat piftiile, apoi o intrebuintam.

Vrem sa avem mai mult timp gelatina (aspic) gata; atunci strecuram zeama, dupa ce am batut-o cu oauale de-a dreptul in borcane de sticle mai mici, acoperindu-le cu carpa curata si aceasta cu hartie pergament, apoi le lega, bine si de mai multe ori cu o sforicica, si ferte ca 5 minute in aburi cu sticla cu tot.

Astfel putem avea gelatina (aspic) preparata timp de 3 – 4 saptamani, deschizand de cate ori ne trebuie, cate o sticla pe care o tinem ca un minut in apa calda, apoi turnand-o intr’o farfurie, taiem gelatina (aspicul) in bucati diferite sau marunt de tot si servita. putem pune gelatina (aspicul) sa se intareasca si in forme, de unde apoi putem scoate si taia, garnisind diferite mancaruri cu ea.

Daca vrem sa fie gelatina mai limpede si mai deschisa, atunci o preparam numai din picioare si carne de vitel si de paseri; morcovi sa nu punem, ci punem numai zeama de lamaie. Cand vrem ca gelatina sa fie mai inchisa, atunci prajim carnea putin mai inainte, cu morcovi si ceapa, apoi o ferbem si cand este aproape gata, mai adaugam putin zahar ars, si stins cu cateva linguri de apa. Cand vrem ca gelatina sa fie rosie o coloram cu sirop de carmaz sau cu zeama de sfacla rosie, iar cand vrem sa fie galbena, o coloram cu sofran.”

Friptura de porc a la socrela

2012-01-24T23:13:00.001+02:00

Reteta simpla, de casa a lui iubi, fripturica lui preferata inca din copilarie. Simpla, eficienta, savuroasa, miam miam se topeste in gura.

Avem nevoie de:

- carne de porc slaba; de preferinta pulpa fara grasime – cam doua- trei bucati maxim per persoana.

- ceapa, usturoi, ardei sau pasta de ardei

- un pahar de vin alb

- condimente: piper, sare, cimbru, coriandru, iennibahar, tarhon, boia

- optional: pe langa bucatile de carne putem pune bucati de carnati afumati, bucati de costite afumate – dar numai dupa ce le tineti o vreme in apa sa se mai desareze si sa mai iasa fumul. Astfel gustul va fi subtil iar mancarea va fi mai dietetica.

Feliem bucata de pulpa cat mai subtire si batem bucatile de pulpa ca pentru snitel.

Intr-o cratita/ tava de friptura, punem ceapa taiata, usturoiul curatat si marunt feliat, ardeiul feliat subtire sau pasta de ardei (o lingurita – doua), turnam si ulei. Deasupra legumelor asezam bucatile de carne, saram, piperam, adaugam condimentele (pe cele care le preferam de mai sus).

Adaugam si un paharut de vin alb si bagam la cuptorul deja incins. Verificam din cand in cand si cand apa si vinul se evapora, intoarcem bucatile de carne ca sa se rumeneasca pe ambele parti. Si….gata! Usor, nu?

Turnam, ne jucam, turnam

2012-01-22T23:43:00.001+02:00

Va povesteam acum cateva zile ca “sap” dupa activitati educative si organizate pentru Andrei. Iete aici prima….tentativa. Zic tentativa pentru ca a fost …spontana, nu o pregatisem dinainte si nici nu am dus-o cap coada dupa regulile filozofiei Montessori dar am fost foarte multumita de reactia lui Andrei si de cum a iesit.

Activitatea in sine este una de tip Montessori – viata practica, urmarind ajutarea copilasului mic sa cunoasca lumea prin joc, prin experiment. Jocul din imagine se numeste:

Turnare

Cred ca este un joc foarte atragator pentru orice copil. Si jucandu-l, omuletul invata sa-si coordoneze muschii, sa aprecieze cantitati si volume, sa-si creasca concentrarea si atentia.
Materiale: ca in mai toate jocurile Montesorri – o tava si recipiente de turnat - in special la inceput folositi pahare si cani mici de preferinta transparente, castronele colorate, .
Materiale de turnat: in principiu sunt de doua feluri: lichide si solide. Lichide adica apa, lapte, suc; solide - diverse…alimente: sare, zahar, orez , paste fainoase mici, mazare boabe, linte boabe, fasole boabe; boabe de ienibahar; alte materiale: nisip, pietricele, rumegus, margele…si lista poate continua. Foarte important – mai ales la copilasii mici trebuie sa fie o activitate facuta sub supraveghere, ca sa nu guste, inghita etc etc materialele. Cah (dar nu la toate )! Despre acest exercitiu, Maria Montessori spunea ca ajuta la “unirea mintii cu trupul”, unire care este conditia de baza pentru dezvoltarea vointei. Cu alte cuvinte, practicand aceasta activitate, copilul descopera ca prin vointa isi poate coordona miscarile trupului; aceasta descoperire ii va da incredere in fortele proprii si il va motiva sa abordeze activitati tot mai complexe pe masura ce abilitatile sale se vor perfectiona.

Activitatea in sine:

Cand propunem copilasului, prima oara, aceasta activitate, ar trebui sa fim atenti:

sa-I aratam cum sa toarne dintr-un recipient in altul fara sa verse – scopul exercitiului e asadar dezvoltarea indemanarii motorii si cresterea capacitatii de concentrare pe o activitate data. In functie de interesul copilului, putem incepe cu ceva lichid daca nazdravanul e pasionat de apa sau cu ceva solid – gen graunte sau boabe de mazare care turnate produc zgomot si pot fi foarte interesante pentru tanarul invatacel.
sa-I aratam cat mai amanuntit si cu rabdare cum sa tina degetele pe vase pentru ca sa le poata manevra cat mai usor si mai sigur si cum sa apuce un vas greu utilizand ambele maini.
trebuie sa-I explicam de asemenea faptul ca gura vasului din care toarna trebuie sa fie plasata deasupra centrului vasului in care turnam.
Cu cat turnam mai incet si mai atent cu atat ne va iesi mai bine.
Pentru ca activitatile Montessori sunt un preambul al muncii serioase din viata reala, e musai sa invatam copilul ca atunci cand face mizerie sa adune numaidecat. Astfel daca varsa apa sa invete a manevra un burete cu care sa stranga tot lichidul imprastiat iar daca varsa boabe sau alte matriale solide, sa-I punem la indemana o….perie, maturica din aceea mica cu care sa-l invatam sa adune.
Ca orice activitate Montesorri, aceasta se desfasoara pe tavita; tavita are locul ei pe un raft, copilul se duce sa o ia de acolo cand vrea sa “lucreze” si trebuie invatat ca atunci cand termina sa o puna inapoi. Cu alte cuvinte, este indrumat sa fie ordonat.

No acum dupa atata teorie, sa va spun ce am observat eu practic: v-am spus ca a fost o activitate spontana, se plictisea si m-am gandit ad hoc sa-l pun sa “lucre”. Cu alte cuvinte, inca nu am amenajat raftul de activitati Montessori dar cuget intens la asta. Jocul i-a placut foarte mult lui Andrei si nu a parut deloc deranjat ca-l ….cicaleam cu privire la detalii. Intai i-am aratat cum sa apuce vasele sa nu verse continutul (ceea ce oricum s-a intamplat din plin), apoi am insistat sa o faca atent. Este mai implusiv din fire si avea tendinta sa verse apa dintr-o data improscand de mama focului. Dupa cateva atentionari – ii repetam : Incet, Andrei, incet, am observat ca ma asculta, chiar ma asculta, a inceput sa manevreze recipientele mai atent si de cateva ori chiar a reusit performanta sa toarne dintr-o parte in alta fara sa verse. I-am pus si un buretel la indemana si i-am aratat cum sa adune apa care o varsa dar n-a parut pasionat de partea asta - no, cam multe pretentii am si eu; nici eu n-am insistat caci il cicalisem destul cu “mai incet, Andrei”, “apuca tine, Andrei”. Cu alte cuvinte, ne-a placut si am descoperit si ca e teribil de util si de distractiv. Data viitoare o facem cap coada, adica inclusiv strangem silitor cand varsam ceva si ducem tava la locul ei cand terminam. Oricum va tinem la curent.

P.S. Toate informatiile teoretice sunt compilatii dupa texte citite de mine pe net. Eu doar le-am pus in practica.

Petrut: un anisoooooorrrrrrrrr

2012-01-20T23:36:00.001+02:00

Ieri seara ma gandeam cum cu un an inainte il imbarcam pe Andrei si-l trimeteam la bunici, conmvinsa fiind ca voi naste curand. Nu aveam dureri, nu (prea) erau semne vizibile si totusi nu m-am inselat, caci dupa o noapte in care au aparut contractii din ce in ce mai puternice, a doua zi dimineata, la 10:25, a venit pe lume nazdravanelul, razaciosul si – vorba verisorului, Matei, – dragalusul Petre. A fost cat p-aci sa nasc acasa caci toata noaptea (alba rau) am asteptat sa mi se rupa apa, cum s-a intamplat cu Andrei. Si am asteptat, am asteptat….Contractiile erau tot mai puternice dar apa nu s-a rupt (de fapt s-a rupt doar in timpul nasterii). Pe la 7 dimineata, am hotarat sa dau o fuga la spital……Bine am facut caci v-am spus, mai aveam putin si nasteam acasa. O tin minte ca pe o nastere dureroasa, mai dureroasa decat la Andrei dar si foarte scurta. Totusi obiectiv vorbind nasterea lui Andrei care s-a nascut pelvian cu picioarele inainte a fost si fooooarte lunga si mai dureroasa (sunt sigura) doar ca la nasterea lui Andrei am primit ceva mai multe calmante si a durat atat de mult incat la un moment dat nu-mi mai simteam corpul. La Petrica nici n-au apucat sa –mi dea calmante. Doctorul m-a vazut si m-a asigurat ca voi naste peste trei sferturi de ora si ca pana atunci merge sa faca o cezariana. Ei bine, cand a iesit de la cezariana, Petre venise deja pe lume si o moasa deosebit de cumsecade si de inimoasa ne-a ajutat eficace si fara prea multa vorbarie. Acum la un an dupa nazdravana intamplare, Petre e pe cale sa cucereasca noi culme de…progres. Face patru pasi ce ne fac sa speram ca in doua saptamani nazdravanul nostru va …pleca hai hui in pozitie bipeda prin toate cotloanele casei…curtii….lumii. Avem patru dintisori si o strungareata simpatica.Suntem balos (de la dinti), razacios, vorbaret – intr-o ciripeala ca de randunica, absolut adorabil. E mare fan al lui Andrei care – pam pam, ieri a fost suficient de bine dispus sa-I dea un pupic foarte duuuuuulceeeeee. E drept, in restul timpului e mai mult in rivalitate decat in sentimente de fratietate dar ce e din ce in ce mai clar e ca “”bebe beste”. Ieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

38 de luni

2012-01-17T23:49:00.001+02:00

Sunt doua luni de cand am inceput terapia si deja se vad rezultate vizibile. Suntem multumiti caci totusi e un timp atat de scurt si deja e mai bine. A inceput s-o rupa si cu vorbitul. Azi am avut revelatia sa constat ca fiu-meu stie sa numere pana la trei. Din ce in ce mai des reuseste sa manace independent si fara sa faca mizerie. Si asta ma bucura pentru ca unul din lucrurile pe care vreau sa ma axez este exact lucrul asta: sa-i dezvolt autonomia, initiativa si increderea in noi. Terapeuta m-a sfatuit sa ma joc cu el cel putin o ora pe zi acasa si sa-l pun la un orar cat mai organizat. Cu alte cuvinte, sa nu-l mai prea las sa se joace de capul lui, haotic ci sa-i propun activitati distractive dar si educative. ASa ca de ceva vreme belesc ochii pana tarziu in noapte pe net dupa diverse jocuri, cantecele, activitati etc etc etc. In mod deosebit ma simt atrasa de metoda Montessori. Nu stiu daca as fi in stare sa aplic metoda pana la capat dar foarte multe idei de acolo imi plac foarte mult. Incerc sa gasesc diverse activitati. In acord cu sezonul, am avut si primul sanius ever – anul trecut nu l-am dus ca eu eram gravida, el tot racit, iubi ocupat….Dar anul asta am fost – doar noi trei, bebe intorcea casa bunicii pe dos. Distractiv mi s-a parut modul in care se punea Andrei pe placa (n-a vrut cu nici un chip sa stea in fund ci se intindea si luneca asa pana jos). Cam asa face si la tobogan, nu e destul de sigur sa-si dea drumul in fund si se aseaza pe burta ca sa alunece. Pe zi ce trece, constat ca puiul asta al meu/nostru este foarte atasat de noi. Lipicios e din fire, stie sa se bage pe sub pielea oricui isi propune, poate fi teribil de dragalas si de amuzant – dar fata de noi manifesta un atasament pana la lacrimi uneori. E probabil o chestie normala la toti copiii dar uneori il vad vesel si zburdalnic pentru ca peste cateva secunde, fara sa se fi intamplat nimic, sa izbucneasca in hohote si sa alerge sa se cuibareasca la mine in poala de zici ca acum plec in lume – ma uit la el si ma intreb ce-o fi incapsorul acela al lui. Ce alte ispravi mai facem: dansam leganandu-ne de pe un picior pe altul cand canta mami (da, mai nou sunt solista pustilor mei) – melodia preferata: Oac Oac dililidam si e innebunit dupa refrenul de la Old McDonald: iaiaoooo. Il vezi cum tot silabiseste prin casa: iaiaoooooooooo. Cel putin o data pe saptamana, mergem al un loc de joaca (de obicei duminica seara) preferat al nostru unde topaie pana la epuizare si unde avem si noi, parintii, nitel respiro la o cafea si la o poveste. Zau ca am nevoie. Ma simt din ce in ce mai obosita psihic – poate ca este si iarna asta rece si intunecoasa cu care eu nu ma inteleg deloc. Sper sa-mi revin caci probabil spre sfarsitul anului voi reveni la lucru si numai asta mi-ar lipsi – sa ma duc mai obosita decat am plecat. Poate ca este si faptul ca am inceput dieta (tinutul unei diete totdeauna m-a obosit psihic). Asadar un inceput de an plin de intentii marete….Sa speram ca nu practica ne va omori.

Despre zarzavagii, principii si mamaliga clocotita

2012-01-15T22:20:00.002+02:00

Ei, asta este. Ma uit la stiri, citesc diverse postari pe bloguri. Cel mai mult ma distreaza unii mai....echidistanti cu comentarii de genul: Juma` din aia din piata nu stiu de ce sunt acolo sau Ce opozitie jegoasa avem etc. etc. Da, eu una asa zic, aia din piata nu aveau alta treaba acasa (sic) si s-au gandit sa inghete in strada din prea mult....entuziasm fata de masurile deosebit de.....minunate ale.....mirobolantului guvern Boc condus de si mai mirobolantul si......infailibilul domn Basescu. Si bineinteles, opozitia e jegoasa, daca nu pupa niste dosuri aurite de tronul puterii. Sincer nu prea inteleg genul asta de atitudini. Domnule, daca niste oameni vor sa protesteze, la noi musai se gasesc cartitori din astia care considera ca respectivii nu au nimic in cap si doar s-au...ratacit in piata cu pancarte in mana. Nu stiu daca ati citit "In pantecele Parisului" al lui Emile Zola, unul din romanele mele favorite - ei bine, acolo sunt doua tipuri opozante: intelectualul si ...sa zicem generic, zarzavagii. Cei ce comenteaza ca mai sus sunt genul zarzavagiilor cu texte de genul: Da` ce treaba avem noi cu guvernul / imparatul/ puterea, avem de mancare, avem bauturica, ce ne mai trebe, draga? Ce-i mai trebe la intelectualul ala fraier? Libertatea, dreptul de a-si spune opinia? Prostii, astea sunt stupizenii, daca guvernul ne lasa sa papam slana, sa bem tuica, noi n-avem nici o treaba, noi ne-am nascut sa traim ca plantele fara idei, fara principii si, na, fara onoare si demnitate.

Ma amuza si cei care, ipocrit, o tin cu aia: Fara violenta. Fara contondenta. Ca mesaj general, e normal sa transmiti asemenea mesaje dar in egala masura este si ipocrit. La scoala invatam de ni se acreste despre revolutia de la 1848, despre rascoala da la 1907, revolutia de la 1989. Ati citit acolo despre .....huliganii in frunte cu Balcescu care au atacat cu violenta? Cand cititi istorie, va ganditi la armata lui Spartacus ca la o armata de mimoze pasnice? Dar la Horia, Closca si Crisan va ganditi ca la niste vandali fara scrupule? Da, stiu, e vorba de alte vremuri dar sa fim seriosi, natura umana nu s-a prea schimbat de la inceputul civilizatiei. Orice taran stie ca atunci cand stai cu mamaliga pe foc si nu mesteci ca sa mai...dezamorsezi ...tensiunile fierbinti - daca nu faci aceste lucruri, pardalnica de mamaliga iti va exploda in fata si va fi neplacut de .....fierbinte. Stimabilul Basescu si ametitul guvern Boc nu doar ca n-au mestecat in mamaliga dar au mai si atatat focul,,,,Doamne fereste sa se raceasca mamaliga. Au pus nitica benzina suub forma unor injuraturi la adresa diverselor categorii de meserii (meserii absolut respectabile in orice tara a lumii), niscaiva "I-am ciuruit", niscaiva"Ba e criza, ba nu e criza, ba e rau de tot, ba nu va mai dam pe pensii, trebuie sa ne impruimutam dar nu va cerem parerea, desfiintam spitale, desfiintam scoli, desfiintam urgenta si.... facem niste investitii vitale...gen niste patinoare in Cacalarul din Vale si ". Romanii au stat cam ca fraierii si s-au uitat cu ochii cascati la situatia tot mai deliranta. Au stat si rau au facut. Normal ar fi fost ca la fiecare stupizenie nu doar a actualei puteri ci in ultimii douazeci de ani, romanii sa gandeasca cu capul lor, lucid si cu bun simt, sa ia atitudine, sa protesteze, sa faca presiune publica. Nu s-a intamplat asta si atunci smecherasii de la putere au prins tupeu pana la punctul in care au ajuns (mai ales sub puterea actuala) sa scuipe in cap si sa calce in piciore enervant de blegomanul popor roman. Si ne miram ca se va ajunge la violente? Sa nu ne miram caci e inevitabil - tensiunea se aduna, se aduna ....iar la un moment va ceda.

Sa nu fim totusi naivi. A baga niste instigatori violenti intr-un grup de manifestanti pasnici poate fi o metoda foarte...misto sa compromiti o miscare altfel extrem de respectabila. N-am nici o indoiala ca si ai nostri.....guvernanti au astfel de tactici si arme ca doar nu degeaba in ani de criza bugetul SRI a crescut halucinant de la un an la altul. Tot asa cum n-am nici o indoiala ca niste huligani de stadion pot profita de situatie ca sa verse niste adrenalina in vitrinele magazinelor. Dar pentru asta platim politia, jandarmeria. Sa-i vedem ca stiu sa-si faca treaba fara sa dea in cap cui nu trebuie.

Intr-un final, sincer ma amuza Basescu (mda, am atins nepatimirea, nu ma mai enervez, doar ma amuz si gata de prostia umana ). Putea sa stea pe fundul lui, sa fie un presedinte de inramat in cartea de istorie. A ales sa fie un marlan, un narcisist imbatat de mania puterii, un megaloman cu un IQ mediocru dar cu tupeu si smecherie cat cuprinde. La un moment dat, domnia lui se va incheia si, in urma lui, vor ramane imaginile cu el la reuniuni europene, ocolit de toti omologii si ratacind ca un catel beat pe peluza, interviurile halucinante in care se lauda cum a incendiat un port european si a stat ca porcul in cucuruz sa-l scoata din belea Securitatea....Etc. etc. E o vorba in popor: Toata pasarea pe limba ei piere. Vom mai vorbi peste zece ani.

Si inca ceva: Becali, hai sictir! Te tot dai crestin si bla bla, unde ai vazut mataluta in Evanghelii sa desconsideri un om doar pentru etnia sa de origine? Cititi si va cruciti: “Am fost scarbit cand am vazut ca mii de romani au iesit in strada ca sa-i ia apararea unui arab impotriva presedintelui Traian Basescu. Chiar daca ar fi gresit Basescu, n-ai voie sa-i iei apararea unui arab! M-am uitat cu scarba la televizor! Mi-e scarba de romanii care au iesit in strada! Arafat sa se duca la el in tara, la arabi, acolo! Cum sa tin cu un arab impotriva presedintelui tarii mele? Sa nu mai puna ministru arab in viata lor!”. Jupane Becali, sincer mi-e una mi-e scarba ca poti emite asemena aberatie si inca sa te mai bati cu pumnul in piept ca esti crestin. Indemnul biblic "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" ti-e familiar? E o porunca obligatorie pentru un crestin autentic. Obligatoriu, nea Gigi, nu inseamna optional. Sau crezi ca mesajul respectiv e doar un citat din "Razboinicul luminii" - editia pentru superficialii agramati. Ma repet, hai sictir, du-te si pazeste niste oi, ca esti prea prostovan pentru altceva.

Breaking news

2012-01-13T23:52:00.001+02:00

Printre ultimele evenimente notabile:

– Petre a inceput s-o rupa cu mersul. Putin, doi- trei pasi dar…..ohooooo, ce pasi!

- Andrei a inceput sa-I zica fratiorului pe nume: e drept, e un stalcit “Pete” dar e progres de progres.

- Au inceput sa se joace impreuna. Putin deocamdata dar promitator. Petre e fascinat de fratiorul mai mare, Andrei e – bietul de el – contradictoriu: cand il gelozeste (si ii da niste capace insotite de niscaiva tras de par, actiune urmata totdeauna de certat si un stat la colt punitiv), cand il iubeste, il mangaie pe cap si rar de tot i-a dat cu manuta lui din jucariile lui.

- Azi ne-am ales cu un perete mural. O schita multi-talentata din pix pe peretele misto zugravit in culoarea piersicii, linii, curbe, tot tacamul. Dupa ce mi-a stat inima in loc vazand …talentele noi descoperite ale lui Andrei, am incercat sa ma…consolez, imaginandu-mi ca tocmai m-am ales cu Picasso in devenire. Dupa care am scos pe masa toate cartile de colorat pe masa si am inceput sa-i tin o predica giumbuslucului despre cum coloram doar in caiete si pe foaie. Cu cat succes….mi-am racit gura, vom vedea cat de curand.

Doctorul Raed Arafat versus nea caisa de la Cotroceni

2012-01-11T22:48:00.000+02:00

Nu m-am mai uitat de mult la stiri. Ieri seara insa am dat peste o stire care mi-a atras atentia: doctorul Raed Arafat, intemeietorul/coordonatorul faimosului SMURD (amanunte despre SMURD gasiti aici, un interviu hiar cu Raed Arafat de ceva timp dat), a demisionat in guitatul cinic si batjocoritor al lui nea caisa de la Cotroceni. Nu stiu ce cuprinde noua lege care a provocat pocinogul insa stiu niste lucruri foarte clar:

- Ce, Doamne iarta-ma, cauta presedintele Romaniei sa se guraie si sa dea verdicte la tv pe o lege ce urmeaza sa fie adoptata? De cand intra asta (datul in cap la adversarii unei legi) in atributiile dumisale de mediator national? Nu exista prim -ministru pentru asta? Nu exista ministru pentru asta? Intr-o fraza, ca sa fiu concisa, lasand la o parte persoanele in cauza: ce cauta presedintele Romaniei sa se ia in gura cu un secretar de stat la tv? Si ce-l deranjeaza pe dansul ca Raed Arafat are o opinie? Care e problema ca si-o exprima public? Ca doar e o dezbatere pe lege. Daca doctorul Arafat crede ca legea e o greseala mi se pare normal s-o spuna pe fata.

- Ar fi cazul sa spun ceva si de alura morala a celor doi. Vine nea caisa si-si permite sa-l faca pe doctorul Arafat stangist si profitor. Haha, foarte tare. Vorbeste taman mataluta, fost membru al internationalei socialiste, asta pana i s-a nazarit intr-o seara sa se mute, asa tam nesam la populari. Ma lasi? Daca e sa calculez in ani, pun pariu ca-mi iese mai mult ca a stat nea caisa in internationala socialista decat prin dreapta politchiei, pe la populari. Si apoi care ar fi problema ca Raed Arafat ar fi stangist? Din cate stiu eu stanga este o latura complet normala intr-o democratie normala, nu e ca si cum ai avea lepra, ce Doamne iarta-ma! Cat despre profitor....no comment! Din cate stiu eu, Raed Arafat nu si-a acordat singur casa precum cineva pe care-l stiu eu, nu spui cine, mare demnitar, nu si-a bagat fata sefa la tineret la partid si apoi europarlamentar fara ca respectiva sa fie in stare sa "editeze fraze" (asta ca sa amintim doar varful icebergului). So, draga cotrocenistule, fa volumul mai mic ca e ditamai muscoiul pe caciula dumitale. Un muscoi si o gramadaaaaa de muste mici si mari.

- Am inteles ca a mai guitat ceva seara asta de genul ca "SMURD nu a fost creat de un om. Statul roman a facut eforturi uriase pentru dotarea SMURD-ului". Nu zau! Pentru informarea cotrocenistului, smurdul a fost un serviciu de voluntariat cu oameni coordonati de Raed Arafat care a reusit sa-i organizeze si eficientizeze atat de bine incat au ajuns sa implice chiar si guvernul Romaniei in sprijinirea si dotarea serviciului. Hopa si nea caisa sa-si asume merite! Vezi nene ca poate dumneata ar fi trebuit sa te lauzi cu merite in domeniile in care ai activat si ai fost platit cum ar fi...flota (cum care flota?), autostrazile (cum care autostrazi?), drumurile (asa e, domn presedinte, Aici sunt banii dvs....in gropile din asfalt).

Cat despre ultima fraza: "Nu consideraţi că am devenit primul doctor al ţării" - te anuntam, nene, ca nici nu te vedem ca primul doctor al tarii, te vedem ca o musca bazaitoare, distrugatoare care-si vara dosul pe unde nu e cazul si nu produce decat disconfort si boli. Amin.

Jeleu de vin

2012-01-09T08:52:00.000+02:00

Un desert usor de preparat, aveam niste vin rosu adus de iubi, mi l-a tot laudat dar eu cum nu prea sunt cu alcoolicele, nu m-am prea imbiat dar, in cele din urma, am zis sa incerc reteta aceasta de desert. E usoara si la gatit si ca pondere…in stomac, secretul este sa fie un vin foarte gustos, caci ii vei simti gustul accentuat – asa ca musai sa-ti placa. Nu e un desert independent, adica trebuie sa-l servesti cu ceva alaturi. Dar despre asta vom pomeni ceva pe la sfarsitul retetei.:)

- 750 ml vin rosu bun
- 150 ml coniac
- 250 gr. zahar – mie totusi mi s-a parut prea dulce, depinde si de vin; asa ca puneti mai cu masura, zic eu, mai gustati…
- 2 plicuri gelatina alba transparenta. Iote, aici am dat nitel chix, am facut doua portii si am crezut ca-mo ajunge gelatina aceea Tort gelee de la dr. Oetker. A inchegat ceva dar n-a fost de ajuns, a fost un fel de semi-jeleu, nu m-a deranjat prea tare dar oricum, voi folositi gelatina ca lumea, nu ca mine.
-coaja rasa si zeama de la o lamaie galbena

Punem gelatina in apa rece zece minute sa se dizolve.

Punem toate ingredientele laolalta in olcica si punem la fiert. Cand da in clocot, dam focul nmnitel mai incet si mai lasam inca cinci minute sa fiarba. Apoi luam de pe foc, mestecam silitor si turnam si gelatina, mestecand sa o dizolvam. Musai sa avem la indemana si un recipient, o forma, un pahar in care sa turnam jeleul si sa-l lasam o zi la frigider ca sa se intareasca.

Jeleul se desprinde foarte usor din forma daca scufundam vasul cu jeleu pentru zece secunde in apa fierbinte – cu grija totusi sa nu ajunga apa in forma peste jeleu. ACoperim vasul cu o farfurie, un platou – ce vrem, si rasturnam cu delicatete. Daca vasul are o forma misto…si jeleu va avea tot o forma …misto. Hihihi.

Principesa Margareta (din a carei carte am preluat reteta) sugereaza a se servi alaturi de niscaiva frisca si afine, eu ma gandeam la niste inghetata – pe bune, ar merge grozav, mai ales cu cirese sau cafea. La vara incerc (ca acum iarna nu-s amica cu inghetata). Alte idei cu ce ar merge aveti si voi? Sa-mi spuneti ca-s deschisa la propuneri….culinare.

Good night cocoa

2012-01-05T23:05:00.001+02:00

O reteta din “Secretele bucatariei” – mi s-a parut delicioasa. Nu stiu daca chiar poate fi numita de noapte buna, nu toata lumea mai poate dormi ca lumea dupa energizanta cocoa, eu una n-am probleme sa ”trag pe dreapta” nici dupa un frumusel de expresso. Asadar recomand bunaciunea asta. E super-buna, parol.
La doua portii ne trebuie:

- 500 ml lapte
- un sfert de lingurita cu scortisoara macinata
- un sfert de lingurita cu cuisoare pisate
- 2 linguri de cacao
- 2 linguri zahar
- pentru décor (si spuma): marshmallows

Lapte amestecat in prealabil cu cacao si zahar ( pentru cat mai putine cocoloase eu pun cacaua cu zahar, torn putin, doar putin lapte si amestec bine sa se omogenizeze, abia apoi torn restul de lapte) – lapte cu cacao si zahar va spuneam, se pune la fiert cu scortisoara si cuisoarele macinate si se lasa la fiert pana da in clocot. Oprim focul iute sa nu pierdem nici o picatura din delicioasa delicatesa.

In reteta, ni se recomanda sa luam doua tepuse de frigarui (sau tepuse de gustari) si sa infigem in ele bezele de marshmallows, pe care sa le punem deasupra canii cu cocoa plus inca putina scortisoara macinata – asta mai mult de decor.))
Eu, in schimb, sunt incantata de metoda propusa de Jamie Oliver (v-am mai povestit aici) de a pune doua trei bomboane de marshmallows in cana peste care sa turnam cacaua cu lapte fierbinte. Marshmallows se vor topi si va rezulta o delicioasa spuma. Suuuuuper!!!!

Ce-mi doresc eu...noua, in 2012 (Crosetand la 2012 - 2)

2012-01-01T16:49:00.002+02:00

Postare traditionala deja. In prima zi din an, hop si eu cu lista de...nici nu stiu cum sa le spun: dorinte, obiective, sperante. Cred ca sunt cate putin din fiecare. Asadar in 2012 vreau, vreau, vreau:

1) sanatate. Iep, o sa zica lumea ca dorinta asta este un cliseu. Nu in mintea mea. Cele mai grele zile sunt cand unul din noi, fie noi, fie copiii suntem bolnaviori. Nimic nu e mai greu si mai frustrant. Asa ca da, cu cea mai mare sinceritate imi doresc...ne dorim sanatate. Sanatate pentru toata familie: parinti, bunici, copii, unchi, verisori etc. etc.

2) sa slabesc. Daca as fi primit cate o suta de euro pentru fiecare data cand mi-am propus ferm chestia asta anul trecut, cred ca as fi mai bogata cu vreo.....300 de euro lol. Am vrut dar n-am fost in stare sa ma adun. Acum aproape nu ma mai suport. Si cred ca nici corpul meu nu ma mai suport. Am observat ca retin si apa, intre oasele de la mana am pernite umflate de apa, la fel si la pulpe, le simt, nu ne nici o indoiala, trebuie sa iau masuri. Dar cum petrecerea oficiala de iarna se termina pe 8 ianuarie (cel putin pentru noi), adica dupa Sfantul Ion, atunci o sa ma pun si eu pe treaba. deja mi-am facut o schita de meniu pentriui primele trei saptamani, dieta e deja cea stiuta, dieta Riina, vreau sa merg si la cumparaturi pentru aprovizionare caci e teribil de greu sa tii dieta cu ce s-o nimeri in frigider, nooooo, acolo trebuie sa am ce imi trebuie si ce am voie pe zile. Dar despre asta vom mai tot vorbi, caci daca am calculat corect (hehe) daca ma tin de treaba, abia la anul pe vremea asta ma voi putea lauda cu o silueta ca pe vremuri. Adica o silueta de dinainte de prima sarcina.

3) sa fiu mai eficienta. Toata ziua trebulaiesc, pun la loc, aranjez si parca nu se termina niciodata. Eu fac intr-o parte, vitejii mei ma lucra in alta parte si tot asa. Pana la urma, va trebui sa cobor militaria din pod caci nu se mai poate asa. Nici nu-mi place sa fiu cu gura pe ei nu deranja acolo, nu fa aia, nu fa ailalta - in parte, mi se pare ca asta e unul din farmecele copilariei dar parca totusi....mai cu limite. Nici nu sunt sigura ca nu mi-as bate gura degeaba, Andrei e doar la inceputul inceputului in ce priveste ordinea si curatenia dar nu scapa el. Soacra si cumnata mea au fost chiar amuzate de planurile mele razboinice si mi-au urat succes in aceasta intreprindere...temerara. Si se vedea pe fetele lor ca sunt sigure ca e activitate sortita esecului. Nu sunt sigura ca n-au dreptate, in fond ele au ceva mai multa experienta in spate.
O sa incerc sa ma tin de planificarile mele obisnuite. Mai ales de doua luni de cand am inceput terapia zilnica cu Andrei, am ajuns sa nu duc la capat tot ce mi-am propus. Si uite asa, am ajuns in ultima z a anului (adica ieri), sa incep "glorios" ziua, dezinfectand sifoanele din bai si curatand nitelus maniac dusul, activitati pe care n-am mai reusit sa le fac ca lumea de doua luni si s-a vazut, caci incepuse sa miroasa nitel in baie de la sifoanele neglijate. Macar daca n-as fi uitat sa pun zilnic apa in ele, nu s observa nimic. Asta este. Noi sa fim sanatosi.

4) Aveti cumva o solutie pentru incetinit timpul? Este unul din lucrurile care ma innebuneste. Parca nu-mi mai ajung 24 de ore, tot timpul sunt pe fuga, sunt grabita, parca ma fugareste permanent o avalansa ce ma pune pe fuga. Ce as putea sa fac sa ma simt mai relaxata? Sa rasuflu adanc si sa ma simt linistita. Incerc sa capat acest sentiment facand loc in program pentru momente doar ale mele. Poate fi un egoism dar fara aceste momente imi pierd echilibrul. Blogul, fotografia, bautul cafelei....Dar nici acestea nu mai sunt momente de tihna caci am ajuns tot pe fuga sa le fac. Ba chiar am ajuns sa ma bucur ca apuc sa le fac. Oare exista femei care sa le faca pe toate si sa nu se simta ca fugarite de o haita de...probleme restante?
Totusi sunt sigura ca va veni o zi incare voi privi in urma si nu-mi voi aduce aminte decat ca a fost tare tare bine. Eh, memoria selectiva este un mare dar de la Domnul?

5) Sa am mai multa grija la viata spirituala. Imi place teribil de mult o vorba a parintelui Arsenie Boca "Daca nu poti vorbi copiilor despre Dumnezeu, vorbeste-I lui Dumnezeu despre copiii tai." (citat aproximativ)
Eu as spune ca sunt in situatia in care pot vorbi si copiilor despre Dumnezeu si lui Dumnezeu despre copiii mei. Sper doar sa fiu suficient de vrednica ca sa fiu ascultata.

Nici nu mai stiu....Mai aveam si alte ganduri? Nici nu conteaza asa de mult. E vorba aceea, cred ca a lui John Lennon: Viata e acel lucru care se intampla cat timp noi ne facem planuri. Asa ca sa lasam vorba si sa traim fiecare zi cu bucurie.

Un an fructuos si plin de bucurie si pentru tine, drag cititor!

Crosetand la 2012 (1)

2011-12-31T23:06:00.000+02:00

Despre 2011….l-as mania pe Dumnezeu sa am ceva de comentat la adresa anului ce tocmai se termina. A debutat fulminant cu venirea lui Bebita 2, minunatul Petrica. Am petrecut zile frumoase si am trecut prin emotii in zile stresante, ne-am bucurat si ne-am ingrijorat, ne-am intristat…..A fost un an foarte bun pentru noi. A fost un an care parca ne-a alimentat motorul pentru ce va urma. Una din deciziile foarte bune de anul acesta a fost sa-l duc pe Andrei la psiholog. Desi diagnosticul initial a fost aiuritor, urmand terapie, starea s-a imbunatatit faptic de la o zi la alta si Andrei s-a schimbat (maturizat?) sub ochii nostri. Cel mai important lucru e ca e/pare mai fericit decat acum sase luni. Terapeuta spune ca se intampla acest lucru pentru ca-i dedic in mod special o ora pe zi doar cu el si pentru ca simte si-a regasit locul in familie. Nu ca l-ar fi pierdut vreodata. Doar ca nu-l vedea el.

Suntem bine acum si speram la si ma bine. Andrei a inceput s-o rupa cu vorbitul, nu se prea omoara dar a slobozit fraze precum: “Unde ai pus-o?” (vorbea de o jucarie pe care tocmai o ascunsesem de el), “`epara”, “unde-i bebe?” Dupa cum spuneam: viitorul suna bine. Doamne ajuta!

Vreau sa va urez, dragi prieteni cititori un an pe masura dorintelor si sperantelor voastre! Sa ne fie la toti mai bine, ca sa ne bucuram impreuna de toata lucuruile frumoase din viata noastra.

La multi ani!

Prajitura Gabriela

2011-12-30T23:36:00.001+02:00

O prajitura a carei reteta am luat-o din cartea principesei Margareta “Cartea regala de bucate”. A fost foarte usor de facut si fiecare a gasit ceva bun la ea, mamei i-a placut toata, sorei mele i-a placut crema de lamaie, mie mi-a placut foarte mult blatul de albus dar mi-am zis ca ar merge beton cu o crema de cafea ceva. Oricum vreau sa incerc si asa. Va spuneam ca e o prajitura racoritoare si gustoasa, singurul detaliu care m-a deranjat putin a fost ca blatul de dedesubt s-a inmuiat cam tare dar mi-e cam teama ca eu sunt vina pentru asta caci in reteta se specifica clar sa se desprinda blaturile de foaia de copt, eu nu, am lasat blatul pe foaie si l-a pus si in tava, acorpind apoi cu crema, probabil ca daca il scoteam din tava, nu absorbea umiditatea cum a facut-o. Oricum un detaliu minor pentru o prajitura buuuuna. Dar va spun nu faceti ca mine, respectati reteta ca stie ea de ce.
Pentru blaturi, avem nevoie de:
10 oua, 400 gr. zafar, 300 gr. nuca macinata.
Intai incingem cuptorul la 190 grade C.
Separam 5 din oua: galbenusurile intr-o parte, albusurile in cealalta. Intr-un bol, batem albusurile spuma teapana, adaugam si 200 gr zahar si 150 grame nuca.

Pregatim tava. Adica o ungem cu unt, punem harstie de copt pe care o mai ungem o data cu unt. urnam compozitia din albusuri in tava, nivelam frumos si bagam la cuptor 50 de minute la 190 grade C.

Abia scos din cuptor, rasturnam blatul cu grija pe masa, desprindem hartia de copt si ungem cu unt. Asa avem prima foaie. Procedam identic pentru a doua foaie. Simplu, nu?

Pana se face blatul in cuptor, nu strica sa ne apucam de crema. Intai pregatim ingredientele: 10 galbenusuri, 400 ml lapte, 400 gr. unt, 200 gr. zahar, 4 linguri de faina, doua lamai, un praf de sare, o fiola de esenta de vanilie.

Intr-o oala, amestecm galbenusurile, faina, zaharul, sarea; cand s-au omogenizat, turnam in fir subtire laptele dupa care punem compozitia la bain marie, la foc mic, mestecand mereu pana se ingroase crema. Luam de pe foc si lasam nitelus sa se raceasca.Intr-un bol, mixam untul cu lamaile stoarse.Dar atentie totusi la lamai, anume la dimensiunea lor, caci eu am avut doua lamai mari, daca le-as fi pus pe amandoua – Doamne Doamne, am pus doar una si a fost suficienta. adem si nitica coaja galbena in untul mixat. Dupa care, finalul, amestecm cele doua compozitii: untul cu lamaie cu crema de galbenusuri, mixam bine sa se omogenizeze, adaugam si esenta de vanilie.

Previzibil, intindem crema intre cele doua blaturi (in prealabil racite dupa ce s-au facut la cuptor) si punem la frigider o zi sa se aseze.

In Cartea regala de retete se recomanda servirea prajiturii pe farfurii individuale, cam ca pe un cremsnit, nu mi se pare obligatoriu, cred ca se preteaza foarte bine si pe un platou alaturi de alte sortimente.

Pofta buna!

Pui la cuptor cu 40 de catei de usturoi

2011-12-28T23:51:00.001+02:00

O reteta dintr-un numar vechi din “Avantaje”. Si a iesit un preparat bun, bun, bun. Delicios. Yummi, yummi. Si pe cat de aspectuos arata, tot pe asa de usor se pregateste.

- un pui
- 2 legaturi verdeata
- 50 gr unt inmuiat la temperatura camerei – eu am folosit unsoare; de porc.
- 40 catei de usturoi necuratati de coaja
- 100 ml vin alb
- 2 linguri ulei de masline
- 3 linguri verdeata de sezon; am folosit cimbru uscat si cam atat

Aprindem cuptorul si-l incingem la 180 grade C.
Puiul il spalam iar una din legaturile de cimbru o punem inauntrul carcasei. Ungem puiul cu unsoare pe toata suprafata, interior si exterior, saram, piperam. Il punem in tava, de jur imprejur adaugam cei 40 de catei de usturoi numarati scrupulos plus a doua legatura de verdeata. Bagam la cuptorul incins si in timp ce se coace (pentru a aproxima cat dureaza vezi aici), din cand in cand, deschidem usa si ungem cu zeama din tava.

Cand e gata, scoatem puiul si-l lasam nitel sa se aseze aromele si gusturile.
In timpul acesta preparam sosul: zeama de la pui o punem pe foc, adaugam 100 ml apa, vin si dam in fiert, zdrobim usturoi, fierbem cinci minute. Scurgem intr-o sosiera, adaugam ulei de masline, verdeata, potrivim cu sare si piper. Taiem puiul si servim cu sosul tocmai preparat si cu cateii de usturoi ramasi. Car, by the way, sunt dementiali asa copti. Super, mi-a placut, i-am mancat si pe paine prajita.

Tips & tricks: pui umplut

2011-12-28T23:45:00.001+02:00

- Pentru ca puiul gatit sa fie suculent, este o idee mai mult decat binevenita sa fie scos din frigider cu o ora inainte de a fi gatit. Regula valabila pentru toate tipurile de carne.

- Timpul de coacere al unui pui este legat direct de greutatea acestuia. Un pui de un kilut jumatate are nevoie de o ora si 20 de minute sa se faca la o temperatura de 190 grade C.

- Obiceiul de a verifica puiul din cuptor, de a-l intoarce si de a turna sos din tava peste el, nu este deloc rau, dor ca trebuie sa tinem cont sa nu stam mult cu usa cuptorului deschisa. Se pierde caldura si se incetineste coacerea.

- Cand scoatem puiul de la cuptor, musai sa-l lasam totdeauna un sfert de ora sa se “odihneasca”. Rezultatul? Va fi mai suculent si mai usor de taiat.

Trufe cu nuca si rom

2011-12-27T13:35:00.001+02:00

Ieeee, o poza ciudata, asa-i? M-am jucat cu programul de editare a imginilor si iaca ce-a iesit. Bombonica din imagine e insa suta la suta adevarata. Si delicioasa. Si am savurat-o de Craciun. O minunatie, va spun. Se face si foarte, foarte usor, in mai putin de o ora si ne ies circa 45 de bucati. Super!!!! O reteta de la “Secretele bucatariei”.

- 150 gr ciocolata amaruie
- 150 gr. ciocolata cu lapte
- 150 gr. unt moale
- 100 gr. zahar pudra
- 200 gr. migdale macinate – eu n-am avut migdale si am folosit cu succes nuca
- 2 linguri rom sau esenta de rom

Intr-o oala pusa la bain-marie, topim cele doua tipuri de ciocolata impreuna. O data topite, le luam de pe foc si adaugam romul si migdalele, amestecandu-le in compozitia de ciocolata.

Intr-un bol, amestecam untul cu zaharul dupa care adaugam si ciocolata cu rom si nuca /migdale. Punem nitel la frigider compozitia sa se mai intareasca si sa fie mai usor de manevrat.

Cu o lingurita scoatem bile de aluat si, dupa ce ne-am umezit mainile ca sa le putem modela usor si fara sa se lipeasca, le rotunjim intre palme si le tavalim prin fulgi de cocos. Le asezam in hartii de bomboane si le dam la frigider pentru trei ore sa se intareasca.
P.S. Sa nu uit, trebuie tinute la frigider, caci la temperatura camerei se inmoaie....dupa o vreme.

Gata!

Meniu (usurel) pentru Craciun

2011-12-24T12:24:00.001+02:00

Anul acesta, prima zi de Craciun o petrecem in patru: noi doi si kindereii. Prilej pentru mine sa – mi iau aere de cunoscatoare si sa alcatuiesc primul meniu de Craciun in familie. Vrem ceva gustos, cat de cat usor si digerabil. Lasam porcoasele doar pentru aperitive si gustari (alaturi de icre, vinete, salata de boeuf) si vom papa cu bucurie de Craciun:

ciorba de perisoare

pui umplut cu garnitura de legume si orez

prajituri: am pregatit doua feluri, nu dau link ca nu le-am postat inca pe blog.
later edit:
trufe cu nuca si rom
Prajitura Gabriela

Zilele acestea, am pregatit si prima tura ever de sarmale, reteta soacrei, asa ca avem de unde alege si oricum niste sarbatori prea copiase alimentar, ne-am diminua din bucuria lor sufleteasca.

Din nefericire, n-am avut timp sa construiesc o casuta de turta dulce cum imi propuneam anii trecuti dar sa speram ca, cu ajutorul Domnului, la anul vom face una cu Andreuta pe post de gingerbread designer. Si Petrica asistent. Colindele-s la mare pret ca si bucuria in suflete.

Sarbatori fericite tuturor!!!!!!!

Micile aventuri pre-craciunesti

2011-12-22T00:24:00.001+02:00

Zilele acestea am fost chiar in cumpana: sa luam brad sau nu? Sa nu luam, e pacat caci copilasii nostri sunt …maricei, daca luam, musai sa pazim tot timpul la el, sa nu-l traga, sa nu atinga instalatia unde nu trebuie. Mi-am facut griji si unde nu e cazul. In cele din urma, a aparut iubi pe nupusa masa cu un bradulet – din acela facut dintr-o creanga de brad. Daca tot il avem in casa, am purces si la impodobit, profitand de o zi cand Andreuta era la bunici. Impodobirea – clasica si banala: ghirlanda, luminite, ornamente – doar figurine din lemn micute pe rosu si verde.

Sub bradut, ornamentul meu favorit de Craciun: o casa de ceramica cu o luminita inauntru, l-am rugat pe tata acum cativa ani sa mi-o instaleze si arata asa frumoooooos.

Poza arata mai naspa ca originalul din simplul motiv ca nu sunt suficient de talentata sau instruita sa fotografiez bradul in conditii de lumina slaba, asa ca flashul a fost inevitabil iar atmosfera de basm se duce pe apa Sambetei. In fine….Daca imi puneam mintea puteam face niste poze mai bune doar ca…..cu prichindeii prin preajma slabe sanse. De cum a vazut bradul, Andreuta, pitulat de dupa usa a facut ochii mariiiiiiii si nu l-am mai putut desprinde ore bune de biroul pe care am asezat bradutul.

Si dupa o perioada de oaresce timiditate, a trecut direct la atac. A luat casuta, a intors-o pe toate partile, a studiat-o in taote unghiurile si in momentul in care a luat-o in maini sa plece, a primit interdictie sa mai umble cu ea. Ceea ce nu l–a impiedecat sa dea tarcoale bradului in continuare cu o incantare vizibila.

La randul lui, Petrica a fost tot asa de incantat dar neavand abilitatile de catarator alui lui frate-sau, intai a atacat cutia cea mare cu podoabe. Intai, a tot deschis si a tot inchis…..

Dupa care s-a gandit ca ar fi cazul sa faca si o vizita inauntru, numai ce-l vad doar cu funduletul in sus si doua picioruse ca doua aripioare, restul bebelului inota in cutia cu ghirlande. Am sarit iute sa-l scot, am luat si cutia si am scos-o pe balcon, la adapost de bebei curiosi si, pe alocuri, distrugatori.

Nu problem, micii mei nazdravani si-au colizat fortele ca sa ajunga….sub birou. Dau o fuga la bucatarie sa-I aduc ceai lui Andrei si numai ce ma intorc (cateva secunde) si ma trezesc cu amandoi zumzaind complice in “fortareata ” de sub brad si, bineinteles incecau sa apuce firul de la luminite si sa traga de el. Alta dandana, acolo e destul de aproape de priza si se pot intampla neintamplate. Le-am declarat solemn ca au interzis sub birou si am blocat intrarea cu un fotoliu. Ca Andreuta a mai incercat o data de doua ori (pana s-a convins de seriozitate interdictiei), nu era de mirare, perseverenta in prostioare face parte din fisa postului dar uitati-va la ce nastrusnicii s-a dedat mezinul in incercarea de a-mi fenta interdictia….

A incercat a se furisa pe sub fotoliu si a ramas blocat astfel ca acest…viitor agent 007 a trebuit de data asta sa fie salvat de …..mamiiiiiiiii.

So, una peste alta, vorba cantecului, incepe sa miroasa a Craciun. Primul nostru Craciun in…patru. Dea Domnul sa fie cat mai multe fericite!

LapticNochebuena

2011-12-17T08:19:00.001+02:00

O reteta foarte simpla pe care o am din revista “Secretele bucatariei”. Aromata si relaxanta, e perfecta in serile geroase de iarna si cand dorim sa variem bauturica pentru copilasii nostri inainte de culcare. E superbuna si rece.

La doua portii, avem nevoie de:

- 400 ml lapte

- 2 linguri miere

- 40 ml rom sau esenta de rom daca beau si copilasii

- un baton de scortisoara

- putintica nucsoara macinata

Punem aceste ingrediente la gramada intr-un vas, punem pe foc si lasam sa dea in clocot dupa care stingem focul si lasam sa se odihneasca trei minute.

Turnam in pahare si savuram cu bucurie

Maine nu uitati de Bibi

2011-12-15T23:10:00.000+02:00

Maine e ultima zi in care se pot trimite sms -uri pentru Bibi la 848 - 2 euro un sms.

Sper si am incredere ca nu va va lasa inima sa nu ajutam puiul asta mic sa aiba o viata normala. Pentru alte amanunte privind boala prichindelului, tratament, alte modalitati de a-l ajuta, intrati pe viatacudba.blogspot.com si lasati-le un gand bun. Doamne ajuta!

Niscaiva pregatiri pentru Craciun

2011-12-15T00:13:00.002+02:00

Va vine sa credeti ca mai e mai putin de doua saptamani pana la Craciun? Parca mai ieri treceam in 2011. Cum zboara timpul. Sontac sontac, incerc si eu sa incropesc ceva de sarbatoare. Teoria de baza e aceeasi de cativa ani: pregatirea spirituala (post, rugaciune, spovedanie), niscaiva curatenie prin casa si niscaiva trebulaiala la bucatarie, un dulcic ceva. Sincer, anul asta nu stiu exact ce voi duce la capat din tot ce mi-am propus. Cele mai mari sanse le am la curatenie, asta pentru ca in primavara mi-a placut mult o postare a Irinei despre cum nu face curatenie majora de sarbatori, asta pentru ca se tine cat mai strict de programul de curatenie normal...si atunci e curat tot timpul - asa ca am inceput sa ma tin si eu de program - in ultima vreme, aceasta este o adevarat provocare - de cand am feciorii acasa full time, e o adevarata debandada. Nu apuc sa curat o zona a casei ca gasesc deranjat in alta parte, m-am resemnat, nu mai incerc sa fie perfect ci doar sa fie rezonabil. De gatit, am in tartacuta ceva retete de prajituri, acum ramane de vazut cum voi sta cu timpul. Mi-as dori sa gasesc timp sa mai fac o casuta de turta dulce ca acum doi ani. Mi-as mai dori sa fac si niste ornamente de Craciun, sa le fac cu manuta mea, am gasit cateva chestii foarte dragute si nu foarte complicate pe net.

Oricum vreau sa ma pregatesc pe cat imi sta in putere dar nu vreau sa ma stresez si sa ma obosesc peste masura, caci pana la urma copilasii mei sunt mici, abia intelege Andrei cate ceva, bietul Petrica chiar nu are habar si, cel putin deocamdata, pentru ei va fi suficient sa fie o zi cu multa veselie, cantecele (colinde bineinteles) si hiper-atentie din partea noastra. Dar de la anul, nu cred ca mai scapam noi asa usor.:))))))))))))))))) La voi cum merg treburile? Harnicuti, harnicuti? Bravo voua!

Sandvisuri Micado–a la 1925

2011-12-10T10:25:00.001+02:00

Ok, poza de mai sus nu e deloc stralucita, e o poza facuta in graba, dimineata, cu stomacul chioraind de fomita. Aveam chef sa incerc ceva nou, asa ca am profitat ca aveam in casa un baton cu susan si branza Ementaler si am zis sa incerc reteta doamnei Comsa. Nu ma intrebati de unde denumirea Micado ca habar n-am, sincer cand am citit-o, credeam ca voi gasi niste ingrediente exotice, ceva, n-a fost cazul, e un sandvis cat se poate de obisnuit. Imi place ideea indesarii cu umplutura a unei baghete – intai bagheta e mai potrivita decat batonul meu cu susan caci are o crusta mai ferma, deci produsul final va arata mai slefuit in ansamblu si in, al doilea rand, forma asta de prezentare are doua avantaje: e perfecta pentru un bufet suedez, o masa lejera cu prietenii, gustari pentru copilasii nostri si prietenii lor, sunt mici si cochete si secundo se face mai repede decat sa bibilesti si sa aranjezi nu stiu cate sanvisuri pe un platou. Parerea mea! Umplutura e, zic eu, versatila, putem adauga sau scoate ingrediente dupa pofta ce-o poftim, am ramas surprinsa sa constat ca, desi ma asteptam sa simt untul mai tare, el n-a fost decat o particica vaga de tot, ca intr-un sandvis in care untul a fost uns direct pe paine. Asa ca, mai jos, va dau reteta de la dna Comsa, iar imaginatia noastra in ale gatitului poate sa dea un plus unei retete atat de simple. Si tineti seama ca, la vremea in care doamna Comsa isi scrisese cartea, tipul asta de ...aperitiv era o noutate de noutate la mesele romanilor obisnuiti.

“Scobim miezul dela o franzeluta de jumatate kgr. taindu-i mai intai un varf, apoi umpluta cu urmatoarea compozitie: sunca slaba, fiarta si taiata cuburi, salam bun taiat in felii subtiri, o bucata Ementhaler taiata marunt si amestecate cu atata unt proaspat, ca toate sa se lege bine. Dupa ce am umplut-o, indesand-o bine, taiem franzela cu un cutit in felii de grosimea unui deget, le aranjam frumos pe o farfurie si le servim la ceai.”

Pofta buna!